Retete culinare rapide

Estimarile spun ca 1 din 5 copii au colici, cu crize de plans puternice dupa-masa, ce pot tine pina seara tarziu. Colicile difera de plansul obisnuit si putem sa vorbim de existenta lor cand copilul pare neconsolat, plansul se transforma in tipat, dureaza 2-3 ore, cateodata mai mult. Aceste colici apar aproape zilnic, desi exista si nopti linistite.

Copilul care are colici isi trage genunchii spre piept, isi inclesteaza pumnisorii si are ritmul de activitate crescut. Isi inchide si deschide ochii brusc, isi incrunta sprancenele, chiar isi tine respiratia pentru cateva secunde. Activitatea intestinala creste si elimina “gaze”. Somnul si masa sunt afectate de plans – copilul trage cu putere de sfarc (sau tetina), apoi o elibereaza brusc si incepe sa tipe. Dar aceste scenarii nu apar la toti copiii, nu exista doi bebelusi care sa reactioneze la fel, asa cum nu exista parinti care sa faca fata situatiei in aceeasi maniera.
Colicile incep deobicei din a 2-a sau a 3-a saptamana de la nastere (mai tarziu in cazul prematurilor) si se intensifica in jurul celei de a 6-a saptamani. Pentru un timp, noptile de cosmar par sa dureze o vesnicie, dar vor incepe sa dispara in jurul celei de a 12 saptamani de viata, iar la 3 luni (mai tarziu pentru prematuri) majoritatea colicilor dispar, iar bebelusul continua sa planga ocazional, din diverse alte motive, pana in jurul a 4-5 luni.

Desi aceste perioade de plans si tipete ce se repeta zilnic (dureaza mai mult sau mai putin, cu manifestarile prezentate mai sus) sunt denumite colici, nu exista o definitie clara a ceea ce reprezinta ele si cum difera exact de alte probleme care provoaca crizele de plans. Definitiile si diferentele reprezinta insa foarte putin pentru parintii care disperati incearca sa-si linisteasca bebelusul.
Ce cauzeaza colicile continua sa ramana un mister. Multe teorii elaborate sunt acum total sau partial respinse:

bebelusii care au colici isi exerseaza plamanii (nu exista evidenta medicala pentru asa ceva);
ei plang datorita discomfortului gastric provocat de alergii sau sensibilitate la alimentele pe care mama le-a consumat sau a anumitor componenti din laptele formula (ocazional acestea pot fi motive pentru colici);
plang din cauza parintilor neexperimentati (colicile nu sunt mai rare in cazul celui de-al doilea copil);
colicile nu sunt ereditare (par sa nu fie mostenite);
colicile sunt mai dese in cazul copiilor a caror mame au suferit complicatii pe perioada sarcinii sau nasterii (statisticile neaga acest lucru);
expunerea la aer curat starneste colicile (in fapt, multi parinti considera ca iesirea la aer curat este singura cale de linistire a bebelusului).

Teoria cum ca starea nervoasa a mamei sporeste colicile este inca mult controversata. Desi multi experti spun ca plansul bebelusului o face pe mama nervoasa, altii sustin ca starea nervoasa a acesteia se transmite si bebelusului, facandu-l sa planga. Cel mai probabil este ca desi starea nervoasa a mamei nu cauzeaza colici bebelusului sau crize de plans, le poate insa inrautatii.
O teorie curenta sustine ca plansul se datoreaza probabil imaturitatii fiziologice a nou-nascutului: toti bebelusii plang, iar colicile sunt doar o forma extrema a acestei manifestari. Alta teorie sustine ca tractul digestiv imatur se contracta la trecerea “gazelor” cauzand colicile. Cea de a 3-a teorie sustine ca spasmele intestinale dureroase apar datorita intreruperii influxului de progesteron dupa nastere. O alta explicatie inca in actualitate: sistemul nervos imatur al bebelusului nu stie sa inhibe reactiile nedorite, asa cum sunt crizele de plans. Mai exact, explicatia se datoreaza instinctului de conservare, care ne ajuta sa ne adaptam mediului inconjurator din prima secunda de viata.
Probabil cea mai plauzibila teorie ar fi ca nou-nascutii, care in mod normal nu plang mult, poseda, dinainte de a se naste, un mecanism intern, inchis pentru stimulii externi, permitandu-le sa doarma si sa manance fara a acorda atentie prea multa la ceea ce-i inconjoara. Spre sfarsitul primei luni de viata (cand colicile apar in mod obisnuit), acest mecanism dispare, lasandu-i mult mai atenti si interesati de lumea ce-i inconjoara. “Bombardati” de senzatii (sunete, semne, mirosuri) pe durata unei zile, si incapabili sa le atenueze la timp, bebelusii ajung ca dupa-amiaza devreme sa fie practic super-stimulati si coplesiti de evenimente. Rezultatul: crize de plans inexplicabile, si, in cazuri extreme, colici. Pina la 3-4 luni, cateodata 5 luni, teoria ramane valabila, iar acesti bebelusi isi dezvolta capacitatea de a stapani senzatiile transmise de mediul inconjurator inainte ca acestea sa-i depaseasca, iar colicile dispar.
Un factor de mediu ce pare sa contribuie la cresterea intensitatii numarului colicilor (este inca neclara aceasta varianta) este fumatul in casa. Mai multi fumatori in casa, mai multe probleme cu colicile.
Ce este important de retinut vis-a-vis de colici este ca, in cazul copiilor care au mai multe probleme din cauza lor, cresterea in greutate nu este afectata, la fel dezvoltarea psiho-motorie. Copiii care au fost foarte plangaciosi ca bebelusi au aceleasi probleme de acomodare sau de stapanire ca si cei care ca bebelusi au fost foarte linistiti sau au avut crize de plans rare. Si, in cele din urma, sa nu uitam ca aceste colici si crizele de plans aparent fara motiv nu dureaza o vesnicie.
Medicamente pentru colici ?

Parintii disperati apeleaza la medic sau farmacist pentru gasirea unei formule magice care va calma colicile si implicit va reduce crizele de plans. Din nefericire, medicamente care sa vindece complet colicile nu exista; si pentru ca multe dintre ele au si efecte secundare, medicii evita sa le prescrie. Aceste medicamente se inscriu in 2 categorii: cele care functioneaza, dar cu efecte secundare, si cele care nu functioneaza, dar parintii spera ca da.

Unul dintre medicamentele din cea de a 2-a categorie este Simeticonul (ingredient folosit si in preparatele pentru adulti ca “anti-gaz”), care in cazul copiilor care au intr-adevar mai multe “gaze” pare sa aiba efect pozitiv. Deoarece produsul nu este absorbit de corp, el prezinta siguranta si nu are efecte secundare. Daca colicile bebelusului par sa apara datorita “gazelor” intrebati medicul de Simeticon. In US acesta se gaseste sub denumirile: Mylicon si Phazyme.
Un studiu recent a aratat ca folosind placebo starea bebelusului pare sa fie mai buna si acelasi lucru se intampla folosind chiar si apa sfiintita.
Unele medicamente le provoaca copiilor somnolenta: cele care contin alcool, diphenhydramine hydrochloride (Benadryl), chloral hydrate si fenobarbital. Indiferent daca aceste medicamente functioneaza sau nu, este inacceptabil ca parintii sa le foloseasca pentru un bebelus.

Fenobarbitalul si homatropine methylbromide (asemanatoare atropinei, este folosita pentru relaxarea musculara) nu au efecte mai bune decit placebo si pot afecta sistemul nervos central al bebelusului. La fel alcoolul care poate duce la convulsii datorate scaderii bruste a nivelului de zahar din sange.

Un alt medicament la folosirea caruia s-a renuntat este dicyclomine hydrochloride (Benthylol); ca si cele enumerate mai sus prezinta pericol asupra vietii bebelusului.
Unii parinti considera ca ceaiurile de plante sunt mai sigure ca remedii pentru colici. De fapt acestea pot contine substante care actioneaza ca si medicamentele ce au in compozitie atropina. Desi unele ceaiuri comerciale pot avea efecte pozitive, nu orice planta medicinala trebuie incercata pe un bebelus.
Concluzie: Medicamentele sau plantele medicinale pentru tratamentul copiilor plangaciosi si agitati nu sunt intotdeauna remediul pe care parintii trebuie sa-l foloseasca.

© 2009, Retete culinare rapide. All rights reserved.

Popularity: 1% [?]